Paradoxul FMI

Era de așteptat ca guvernul să încerce să găsească o sursă de finanțare pentru a acoperi deficitul bugetar de anul trecut.

Totuși, un acord cu FMI reprezenta ultima soluție posibilă. România are o experiență să-i zicem neplăcută cu FMI datorită efectelor produse de condițiile drastice impuse care constau în tăierea cheltuielilor bugetare la sânge.

Tăierea cheltuielilor înseamnă înghețarea tuturor proiectelor de infrastructură și menținerea întregului sistem bugetar la limita de avarie. Ori asta înseamnă falimente în lanț și în sectorul privat dependent în anumite măsuri de banul public.

De vreme ce se pune problema să fim asistați financiar de către FMI, înseamnă că posibilitatea de a obține banii de la BEI sau BERD este foarte mică, lucru care pune guvernul într-o situație destul de complicată. România în acest moment este obligată să încheie un acord cu FMI, un eșec nu ar face decât să dea apă la moară agențiilor de rating care vor considera iminentă o prăbușire a economiei.

În concluzie, un acord cu FMI este imperativ, chit că nu vom folosi banii respectivi. Paradoxul este că acordul va prelungi probabil criza în România, dar măcar o va atenua.

Oricum, devine din ce în ce mai evident că faimoasele investiții pentru infrastructură nu vor putea fi făcute. Va fi un miracol dacă vor fi suficienți bani pentru întreținerea infrastructurii care o avem în acest moment.





No Responses to “Paradoxul FMI”

Post a Comment