Daca vrei masina sau nevasta ia-ti intai cazma

Citez Realitatea.tv

Bucureştenii nu se vor mai putea căsători dacă nu plantează un copac. Ideea este inclusă într-un proiect al Primăriei Capitalei care are drept ţintă mărirea spaţiului verde din oraş. Proiectul s-ar putea aplica până la sfârşitul anului.

Pentru ca asa spera primaria capitalei sa creasca spatiul verde. Noroc ca m-am insurat deja. Nu-mi imaginez cum poate fi pusa in practica aceasta idee trasnita.
Cum s-ar putea proceda? Ma suna cineva de la ADP si imi da intalnire la McDonalds la Unirii. Imi iau cazmaua in masina si ma duc la intalnire.
Impreuna cu omul de la ADP, plecam veseli catre cine stie ce teren infect unde aciditatea solului datorata poluarii face imposibila chiar si cresterea buruienilor, si acolo, sub blitzul aparatului foto, ma fac ca fac o gaura in pamant unde arunc un lastar de castan sau whatever.
Iar dupa asta, omul de la ADP, in aplauzele tuturor celor care au fost martori, imi va da un certificat sau adeverinta ca am facut o gaura in pamant, si astfel pot sa-mi iau nevasta.

Plimbare prin Herastrau

Azi am iesit cu Laura la o scurta plimbare prin Herastrau, vremea fiind de altfel ideala pentru o astfel de iesire.
Sunt impresionat de modul in care autoritatile au redat farmecul acestui parc.
Doamne ajuta ca au inchis toate acele restaurante construite in nesimtire in nordul parcului, de-a lungul Soselei Nordului. Se simte diferenta acum, in nici o toamna nu am vazut atat de multi oameni in Herastrau, si niciodata nu am vazut atat de multi copii.

Si la capitolul curatenie pot zice ca parcul sta OK, desi pe marginea lacului mai exista inca multe cutii si peturi, dar, civilizarea anumitor romani va lua ceva mai mult timp.

As puncta insa si un element negativ. Desi am observat multi gardieni publici care se plimbau agale doi cate doi, afisand un plictis si un lasa-ma ca sa te las, pe alocuri am vazut si tiganii cu tarabe care vindeau nestingheriti chinezarii, porumb fiert, vata pe bat si mere zaharisite si care nu se aratau de loc panicati la trecerea gardienilor. Desigur nici gardienii nu-i luau in seama, ceea ce m-a nedumerit. Imi este greu sa cred ca acei tigani au vreo autorizatie sa vanda porumb fiert de exemplu de unde, nu pot altfel decat sa trag logica concluzie ca intre gardieni si tarabagistii din Herastrau exista o relatie de ‘amicitie’ consolidata prin spaga.

In rest laude celor care se ocupa cu gradinaritul parcului. Chiar este frumos si placut.

Zigzag

  • Spuneam ca primul element al crizei care paste Romania va fi dat de dezvoltatorii imobiliari, deoarece sunt cei mai expusi la criza creditelor; scumpirea creditelor ii afecteaza din doua parti, pe de o parte ii afecteaza pe cumparatori si atfel eu cumpara mai putin si la preturi mai mici, iar pe de alta parte dezvoltatorii gasesc finantare pentru proiecte mult mai greu si la costuri mult mai mari. Intr-un final real-estate developerii or sa-si conserve proiectele sau or sa le abandoneze pentru a-si minimaliza pierderile. Un prim semn al crizei este dat de Immoeast, cel mai puternic dezvoltator imobiliar de pe piata romaneasca, care a anuntat ca nu va mai demara noi proiecte pe terenurile deja cumparate si prefera amanarea lor pe termen nedefinit.
  • Pretul petrolului continua sa scada si a ajuns la 75$/baril. Cred ca asta este singurul lucru bun pe care criza il aduce, desi minune mare daca preturile la pompa vor scadea.
  • Programul integrat de gestiune a calitatii aerului in Bucuresti. Retineti. Odata aprobat de consiliul general Bucuresti, viata soferilor bucuresteni se va transforma subit, vor trece de la calvarul orelor de varf la iadul permanent care se va instala. Printre aberatiile acestui program pilot as mentiona dreptul de a circula pe banda rezervata RATB si prioritatea pe banda 1 a celor care au cel putin 3 pasageri in masina. Cum ar veni pe langa codul rutier national si european, vom avea si codul rutier de Bucuresti. Si cand te gandesti ca toata aceasta strategie a costat milioane de lei si nu este altceva decat un copy-paste de pe la altii, chiar iti vine lehamite. Recunosc, partea cu prioritatea benzii 1 este originala. Halal specialisti…la noi nu se respecta regulile bunului simt in general, in Bucuresti se circula inclusiv pe trotuar si astia viseaza la calitatea traficului.
  • Navigarea pe net stimuleaza creierul mai mult decat cititul unei carti. Asta au descoperit niste cercetatori de la UCLA. Chiar ma intreb ce se tot intampla cu cercetarea de la o vreme, ca numai cacaturi din astea scot, parca s-ar oferi un premiu international sau ceva. Ieri citeam pe undeva ca, consumul de bauturi alcolice ucide neuronii. Pe bune, numai din astea auzi…ba ca s-a demonstrat ca mai bine te scobesti in nas cu degetul mic decat cu cel mare, ba ca sforaitul are la baza o gena anume, etc.

A fi biciclist in Bucuresti

O zi fara masina…am tot auzit la radio indemnuri catre cetateni si ma tot gandeam, asa, in timp ce eram in masina, cum ar fi. Anul asta am tot sperat sa-mi iau un scouter, sa merg cu el la servici. M-am impiedicat in mici detalii…nu am unde tine scouterul; in fata blocului nu ma lasa inima…2 motoare au fost furate noaptea din fata scarii (cel mai probabil de catre tiganii care aduna deseuri feroase). Sa-l urc la etajul 8, parca mi-este peste puteri, nu mananc suficient spanac plus ca am niste probleme cu spatele de la o vreme. Am tot incercat sa gasesc pe cineva cu garaj…am gasit dar la cam 3 statii de tramvai, undeva in inima Giulestiului. Nu este alternativa.
Acum 2 luni de zile, un prieten de al meu a suferit un accident cu scouterul si ca o consecinta directa si-a fracturat piciorul si a primit de voie 3 luni sa stea acasa. Treaba asta parca mi-a dat de gandit.
Asa ca am inceput sa ma gandesc la bicicleta. M-am tot gandit la cat de lejer se simt oamenii in Amsterdam cu acele biciclete batranesti, toata lumea pe bicicleta. Problema este ca in Bucuresti a merge cu bicicleta este o aventura, un veritabil safari. In Bucuresti se pune problema nu doar a merge cu bicicleta ci a supravietuii mersului pe bicicleta, deoarece ai mai multe sanse sa ti se cante prohodul decat sa ajungi la destinatie.
Un biciclist in Bucuresti trebuie, in primul rand, sa aiba reflexe de felina, sau, mai bine zis, de jucator de counter strike. In orice moment cat esti pe bicicleta pot sa-ti apara in fata obstacole de genul, gropi de zeci de metri adancime, guri de canal neacoperite sau acoperite cu un strat subtire de frunze si crengi, toate aceste capcane fiind gandite de primarie sa surprinda biciclistul prin gradul de dificultate sporit. Nu numai ca trebuie sa le observi la timp, dar trebuie in cateva microsecunde sa te asiguri din stanga, dreapta, de sus, de jos ca sa fii sigur ca nici un alt vehicul nu iti obstructioneaza noul traseu.
Mai trebuie sa vedeti traficul din Bucuresti si din perspectiva jocului GTA…fiecare participant in trafic incearca sa obtina un scor…daca dai peste un motociclist obtii 100 de puncte, daca dai peste un pieton obtii 200 de puncte, etc. Ei bine ganditi-va ca valorati 500 de puncte…in consecinta atentie mare. Chiar daca va asigurati un spatiu de siguranta fata de alti participanti in trafic, retineti ca puteti fi usor doborat de catre proiectile de genul, cutii de bere goale/pline, gloante de cauciuc, caiete de desen, agende, telefoane, chistoace, prezervative, harci, etc.
Nu treceti pe culoarea rosie a semaforului, nici pe cea portocalie, iar pentru o siguranta sporita nu treceti nici macar pe verde. Nu gesticulati in trafic, puteti atrage atentia celor cu SUV-uri care au o predilectie spre a-i vana pe biciclisti.
Inainte de a va sui prima data pe bicicleta ar fi foarte inteligent daca ati modifica testamentul si in care mentionati ca sunteti de acord cu donarea de organe.

Traficul in Bucuresti revine la normal

Astazi a inceput scoala si lucrurile reintra in normal dupa 3 luni. Nu mai prinzi 2-3 stopuri la acelasi semafor ca in august, in acest moment poti sa citeste presa la un singur semafor. Ma simteam asa de ciudat in august cand imi lua 1 minut sa traversez podul grand, nu aveam timp sa contemplez peisajul din jur sau sa numar bordurile. Dar omuletii s-au intors la scoala si odata cu ei vremurile bune; acum imi ia 15 minute numai ca sa urc piciorul podului grand, suficient timp sa-mi beau cafeaua, sa trec in revista presa, sa observ daca s-a schimbat ceva la borduri in toata aceasta perioada de relax.