Concluzii, efecte, consecinte ale micii rebeliuni moldovene

Chiar daca lucrurile par a se ‘linisti’ la Chisinau, protestele anti-comuniste de zilele trecute si-au atins scopul esential: au demonstrat comunitatii internationale ca regimul lui Voronin este un regim autocrat, iar un regim autocrat la granita UE si NATO nu poate fi tolerat.

Chiar si pentru Rusia a devenit evident ca instabilitatea continua a Moldovei reprezinta un esec al propriei strategii si tot mai multe voci cu autoritatea din Rusia considera planul Belkovski ca singura optiune capabila sa stabilizeze Moldova.
Conform acestui plan enuntat de seful insitutului rus pentru strategii, Moldova ar trebui indrumata spre o unificare cu Romania, in etape, cu conditia recunoasterii independentei Transnistriei. O unificare cu Romania nu mai este posibila, dar aderarea la UE poate suplini aceasta parte. O presiune concentrata din partea UE, NATO si a Rusiei poate determina Moldova sa recunoasca Transnistria, iar daca regimul Voronin se incapataneaza nu este imposibil ca Moldova sa devina o noua Georgia, iar armata rusa sa elibereze Transnistria asa cum a facut cu Abhazia si Osetia de Sud.

Voronin a facut o mare greseala cand a decis sa inabuse revolta prin metode brutale. Arestarea protestatarilor fara a le oferi vreun drept la aparare, fara motive, torturarea, restrictionarea la libera informare, au etichetat cu semnul dictaturii regimul moldovean.
In plus au arestat cetateni romani, adica cetateni UE fara motive iar acest fapt anuleaza orice tratate pe care Moldova le avea cu UE. Vor exista repercusiuni, posibila o izolare a Moldovei din partea occidentului, lucru care ar prabusi si ce a mai ramas din economia Moldovei.

Romania nu poate face prea multe, cel putin oficial, este conditionata de datoria morala fata de Moldova. Daca Moldova ar fi fost doar o alta tara, Romania ar fi reactionat rece si ar fi militat pentru izolarea Moldovei. Ironia va face ca Romania sa militize dimpotriva pentru deschidere fata de Moldova, lucru care mai degraba ajuta regimul Voronin.

De aceea sunt convins ca factorii importanti de decizie, UE, NATO si Rusia, vor fi nevoiti sa gaseasca o solutie, alta decat ce a fost pana acuma si mai cred ca Romania are sanse foarte mari sa intre in schema negocierilor, dar trebuie sa accepte acest lucru, si vom accepta chit ca ne vor forta altii.

Intre timp revolutia continua pe Twitter.


Cui îi pasă de clienți ?

Am găsit interesant acest studiu făcut de Henley Business School și Target International Executive Search Group pe Europe de Est, mai exact 6 state est europene: Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria și România.

Studiul are printre obiective și determinarea problemelor legate de relațiile cu clienții și atu-urile pe care fiecare țară îl are.

Astfel România se plasează pe locul 4 din 6, mai bine decât Ungaria și Bulgaria.

Clasament pe țări

  1. Polonia
    Plusuri: cei mai dinamici, spirit antreprenorial, cei mai puțini corupți în afaceri,
    Minusuri: excesivi de formali, autocrați în leadership
  2. Slovacia.
    Plusuri: cei mai nebirocratici, flexibili și cooperativi, loiali
    Minusuri: cel mai slab spirit antreprenorial, excesivi de formali, evită responsabilitatea
  3. Cehia
    Plusuri: planificare, organizare, locul cel mai bun pentru expați, cooperativi, respectă deadline-uri
    Minusuri: stau cel mai rău la capitolul relații personale și umor, inflexibili, excesivi de formali
  4. Romania
    Plusuri: cel mai muncitori și ambițioși, cei mai buni în relațiile cu străinii și alte culturi.
    Minusuri: manageri supraevaluați, overpaid, dezorganizați, lucrul în echipă slab, planificare slabă.
  5. Ungaria
    Plusuri: cei mai informativi, cei mai buni la relații personale, creativi.
    Minusuri: cei mai răi la acceptarea criticii, cel mai puțin dinamici și ambițioși, răi cu străinii
  6. Bulgaria
    Plusuri: Sociabili, voință de schimbare, autocritici
    Minusuri: cei mai corupți, cea mai proastă planificare și organizare, stau cel mai prost la lucru în echipă și la servicii cu clienții

În concluzie, românii sunt foarte ambițioși, au voință, sunt muncitori, dar managementul nu aduce eficiența necesară prin planificare și organizare.


Europa de Est se apropie de un dezastru de proporții

Când, acum câteva zile, presa austriacă poza în baba hâdă și ciufută, spoind cu caca în țările din Est pentru că or să aducă Austria în faliment, eu mă întrebam “Da’ cine i-a pus să-și bage 3/4 din produsul intern brut în zonă. Ia-auzi domne ce tupeu să ceară 150 miliarde de euro de la estici pentru salvarea propriilor bănci”.

O întrebare retorică, pentru că răspunsul este de la sine înțeles: au văzut o oportunitate imensă în expansiunea capitalului austriac și, ca la un joc de poker, au plusat cu toată suma, să ia tot înaintea germanilor care erau prea ocupați de scurmarea în propriul căcat.

Dar asta este deja istorie, se întâmpla acum 2 zile. Ce încă nu se știa atunci, este amploarea și iminența dezastrului.

Pentru că alea 150 miliarde sun caca maca, alea trebuie injectate în acest moment pentru a consolida lichiditățile în următoarele săptămâni.

Adevăratele cifre sunt undeva la 1700 miliarde de euro datorii pe care Europa de Est le are, din care 500 miliarde le are numai Rusia. BERD deja a avasat calculul conform căruia 20% din această sumă sunt împumuturi toxice, adică 350 miliarde pot fi considerate pierderi.

Situația este cu atât mai gravă cu cât monedele din zonă se depreciază, lucru care contaminează și mai mult împrumuturile. Rusia și-a cheltuit deja un sfert din întreaga rezervă valutară în doar 3 luni pentru a apăra rubla.

Rusia și Ucraina pot intra în incapacitate de plată, lucru care ar antrena întreaga regiune într-un colaps financiar, iar printr-un efect de domino vor genera al doilea val tsunami financiar mondial.

Deutsche Bank estimează deja o contracție a economiei Germaniei până la sfârșitul anului de 9%. În condițiile prăbușirii Europei de Est, această contracție poate deveni o speranță și mai mult ca sigur va elimina orice posibilitate ca Germania să poată salva băncile din Austria, Belgia, Spania, Portugalia și Grecia.

Iar partea cea mai nasoală în toată treaba asta este că nu prea se poate face nimic. Europa nu are un Federal Reserve, FMI nu mai are bani, nici o țară europeană nu mai are bani, de fapt nimeni nu are lichidități, nici măcar China nu-și permite să împrumute. Și ca totul să fie și mai rău, deja colapsul a început: Atena a cerut băncilor grecești retragerea din Balcani.

Pentru un articol complet vezi telegraph.co.uk