Felicitari HappyFish.ro

Imi exprimam parerea aici ca blogosfera romaneasca nu are idei si nici proiecte demne de mentionat si ca daca ne raportam la tarile din jur suntem mult in urma cu antreprenoriatul (ma refer strict la proiectele din blogosfera).

Ei bine nu este chiar asa. Cand am scris articolul habar nu aveam de happyfish.ro, care este un proiect la care blogosfera contribuie din plin.

HappyFish are cam tot ce-i trebuie: o identitate originala (merita inregistrata la OSIM, asta daca nu facut-o pana acum), idei bune, echipa profesionista (ce-i care filmeaza si prelucreaza filmele clar nu sunt amatori), design placut, modern, user friendly, browser friendly (ce-i care au facut designul din nou jos palaria), in curand vor avea si o versiune pentru mobil.

In plus, ma bucur sa vad ca are si acele ingrediente web20 care nu prea le vezi in online-ul romanesc.

Un minus: la partea tehnica, sistemul nu este scalabil. Serverul configurat standard, nici un considerent pentru optimizare, disponibilitate sporita, etc. Cred ca este destul de incarcat serverul, oricum Apache-ul raspunde greu, iar in Apache Benchmark 2700ms timp de raspuns mediu este mult. Dar nu este foarte important acest aspect, ma gandesc eu, momentan, dar este un considerent de luat in seama pe viitor (recomand ngix)

Per ansamblu nota 10 pentru idee, design, usability, echipa.

Cu ce ajuta blogosfera societatea romaneasca?

Cu nimic. Blogosfera romaneasca este o gluma si una proasta chiar.

Dar ce, alte tari sunt mai cu mot?
Hmm, exemplu concret.
Cochetez pe twitter de ceva vreme cu niste programatori si bloggeri croati si am urmarit indeaproape cateva proiecte ale lor (culmea nu am gasit nimic de genul asta pe twitterimea autohtona).

Sincer m-a incercat un sentiment de invidie sa vad cata imaginatie au bloggerii croati, cate idei cu adevarat originale si cate proiecte de succes lanseaza pe banda rulanta.

Un astfel de proiect este whycroatia.org si este o solutie a blogosferei croate de ajutorare a turismului local croat pentru a trece de criza economica. In fapt proiectul se bucura de un asemenea succes incat ministerul turismului croat doreste sa sprijine financiar proiectul.

Nu este insa singurul proiect, exista zeci de astfel de proiecte, iar blogosfera croata nu este singura din zona noastra care produce ceva palpabil si laudabil.

Asa ca ma intreb, ce face blogerimea romaneasca? Copy&Translate la articole de SEO, discutii infinite despre comertul online autohton (de parca chiar am avea asa ceva), articole fara numar despre strategii de PR si marketing (or fi bune dar ce-i mult strica), grija de capra altuia, luatul la misto, etc.

Ce fac acei renumiti arhitecti ai internetului romanesc fara de care internetul nu ar fi existat, parca sunt 50 la numar? Astia scriu articole unul despre celalalt, isi dau premii si isi lauda unul altuia realizarile deosebite (trebuie sa fii un geniu ca sa copiezi o idee ca youtube si sa o transpui in trilulilu).

Proiecte ceva cu care sa ne mandrim, care sa fie in folosul cuiva? Nimic si este de-a dreptul enervant. Enervant sa vezi ca realizarile blogosferei romanesti se reduc la zelist.ro, problogger.ro si alti agregatori inutili.


Comertul online autohton, analize caca maca

In blogosfera am observat o anumita efervescenta pe tema comertului electronic in online, analize de cauzalitate, cum se poate rezolva, ce se poate face, frectii.

Cred ca astfel de analize sunt scoase din contextul general sau se uita adevaratul motiv, ala care cantareste 99%.
Nu lipsa internetului este problema, lipsa increderii in astfel de metode, lipsa ofertei. Este pur si simplu cultura si educatia economica, totul tradus intr-un numar foarte mic de carti de credit (cateva sute de mii).

Cartile de credit au aparut in State acum mai bine de 60 de ani. Cand Beatles debutau in Anglia, aproape toti angajatii din America isi luau salariile pe card, carduri de salarii care mai apoi sau numit carti de debit.

Iar inainte de carduri au fost filele de cec si foile de banca in alb pe care americanii le foloseau inca de acum un secol si jumate pentru a plati la comercianti. In epoca dotcomului, exista un card de credit la fiecare cetatean american, iar magazinele online au aparut pe un teren solid cu o piata potentiala de peste 100 milioane de clienti.
Iar modelul american s-a propagat si acolo unde americanii au avut planuri “marshal”, Europa de Vest, Japonia, Corea de Sud.

La noi, cartile de credit putem spune ca s-au nascut acum 3-4 ani, odata cu lansarea creditului (nu pun la socoteala cartile de debit).
In 2008 erau cateva sute de mii de persoane care sa aiba un astfel de card, iar multi din cei care aveau, aveau de fapt mai multe carduri.

Asa ca despre ce vorbim, despre o tara unde exista un POS la fiecare 100 de comercianti si unde doar un procent infim au carti de credit.

Nu exista decat un singur mecanism de incurajare a platii online si anume rabdarea pentru a fi atinsa masa critica a posesorilor de carti de credit. Exista anumite etape peste care nu putem sari.

Pe aceeasi tema:
andrian.ro, Razvan, Alexandru, Sorin, Ozi, forum.softpedia, mariussescu


Va intra online-ul românesc în recesiune?

În condițiile în care companiile care activează în online-ul românesc devin mai chibzuite în a cheltuii banii fie pe publicitate, fie în ceea ce privește investițiile în startup-uri, în inovație sau servicii noi, este de așteptat ca restrângerea bugetelor să influențeze proporțional economia online-ului .ro.

Și totuși asceastă influență trebuie raportată la internetul românesc cum este el acum. Dacă ar fi să facem un screenshot,a am vedea un o piață .ro de aproximativ 3 milioane de utilizatori, din care doar jumătate pot fi considerați activi.

Companiile care activează în România și-au sporit vizibilitatea în online proporțional cu creșterea numărului de internauți, la o rată de aprox. 15-20% pe an, tendință care va continua, poate puțin atenuată, și în acest an și anul următor și se estimează că în 2010 vom avea peste 4,4.5 milioane de internauți, din care 90% în mediul urban. Economia internet este o economie atipică, nu numai la noi, ci peste tot în lume, deoarece are rate de creștere superioare altor ramuri economice.

România însă are loc de mult mai mult. Pe lângă creșterea susținută a numărului de conexiuni la internet, România va asista și la o creștere exponențială a numărului de conexiuni în bandă largă, iar banda largă încurajează o viziune, să-i zicem leverage, din punct de vedere financiar, și va permite ca micile afaceri să devină mari afaceri, desigur acolo unde există inovație și adaptabilitate la specificul .ro-ului.

De aceea, impactul recesiunii economiei reale, va fi absorbit de potențialul uriaș al unei piețe la început de drum și neexploatat decât într-o mică măsură, și, să recunoaștem, online-ul românesc se afla oricum în tranziție. Factorii de decizie din online au deci motive să fie optimiști, mă rog o parte, pentru că mai există și o parte care nu vor avea resursele necesare reformării și adaptării la o piață mutagenă în care accentul se va pune în perioada următoare pe rezultate concrete versus bani cheltuiți, și mai puțin pe tatonări pe nișe.

Personal nu cred însă că vom avea multe falimente în online. Chiar dacă RTC sau alții asemeni vor da faliment, această situație se va fi datorat exclusiv expunerii la economia reală.
În plus, la tot atâtea falimente tot atâtea oportunități, iar cei care nu sunt expuși economiei reale, au lichidități, resurse, investesc în inovație, înțeleg online-ul .ro și știu să profite de paguba altora, vor avea numai de câștigat.

În concluzie, 2009 va fi un an ceva mai greu în online dar va fi și anul de germinație a noului online .ro, un online care se va pregăti pentru o piață de 5 milioane de utilizatori, din care marea majoritate în mediu urban și cu studii superioare, o piață formată din clienți ideali care după un an sau doi de strâns cureaua vor dori să renunțe la pantaloni.