MIRA si contractele ei

Ministerul internelor si reformei adinistrative doreste sa investeasca aproape 1 miliard de euro in 2100 de autoturisme pentru politie. Printre astea 2100 se gasesc vreo 400 de Dacia Logan motorul de 1,6 care, cu dotari, ajung la un pret per masina de 70.000 euro.

Daca MIRA chiar va merge inainte cu acest contract pagubos, Romania va deveni probabil tara care da cei mai multi bani din lume pe niste masini de politie, si daca vrem sa fim corecti banii astia ii da pe niste rable.

Te apuca dracii. Nu mai zic ca cel care a castigat ‘licitatia’ a castigat pana acuma toate licitatiile cu MIRA, de te miri cum draq…zice omul, normal ca a castigat cand ofera cel mai bun pret…da’ de fapt se referea la cea mai buna spaga.

Ca o idee, in SUA o masina de politie, Ford Crown Victoria (cu radiatoare, suspensii si toate dotarile necesare unei masini de politie, inclusiv sistem video, gps) costa MAXIM 37.000$ adica cam 28.000 euro, iar noi dam dublu pe niste dacii fara suspensii sau radiatoare adaptate, si nu mai zic ca toate acele dotari de zeci de mii de euro nu includ sistem video, ci dotarea se reduce la nino-nino, girofar, statie si cam atat. Radar sau sistem video nem.

Si mai pune ca tot firma respectiva va face si mentenanta si reviziile, iar costurile sunt calculate la valoarea de 70.000 de euro, deci ganditi-va la o suma de cam 10.000 de euro cheltuieli cu revizia anuala la o dacia logan.

Fonduri-ue.ro alta tzeapa la prosti

fonduri-ue.ro. Asta este site-ul care a costat 1,2 milioane de euro.
Pana acum am zis sa nu comentez pe tema asta cu fondurile cheltuite, mai ales cand este vorba de o campanie televizata care are costuri mai mari. 1,2 milioane de euro nu pare o suma foarte mare cand este vorba de o campanie publicitara pe toate posturile tv, zi de zi la ore de varf. Dar azi am aflat de la Realitatea TV ca 1,2 milioane de euro a costat doar site-ul si cele 3 spoturi publicitare, in in banii astia nu intra publicitatea efectiv.
Chiar nu am cuvinte…site-ul respectiv poate fi facut contra sumei de MAXIM 1000 euro. Iar un spot publicitar simplu cum este cazul fonduri-ue.ro costa MAXIM 30.000 euro…deci MAXIM 100.000 EUR.
Dar niste smecheri de Romania s-au gandit sa faca pomana de 1,2 milioane de euro la o firma care, culmea a recurs la fals in declaratii (sediul firmei de fapt nu este cel trecut la registru, si multe alte chestii care dau impresia de firma fantoma). Si mi s-a pus mustarul si pe un anumit nene care a acordat licitatia acestei firme. Nenea asta ne zice ca treaba lui nu este sa verifice datele firmei cata vreme firma i-a adus actele care trebuie…pai o fi adus actele care trebuie dar chiar asa nu sunt verificate, dai 1,2 milioane de euro la oricine iti da niste hartii?
Chiar ramai fara cuvinte.

Autostrada Bechtel sah-mat la prosti

De la 2,8 miliarde de dolari la aproape 8 miliarde, atat va costa autostrada disperarii. Sa retinem aceste cifre.
Am facut ceva research pe net despre proiectele Bechtel, sa vad daca au ceva feedback de la beneficiari. Ce am gasit pare desprins dintr-un film thriller conspirativ. Zeci de miliarde de dolari umflate de Bechtel pe facturi, zeci de plangeri si procese, fraude cat cuprinde, da, Bechtel, o companie cu un lobby baban in congresul american.

Am sa trec in revista proiectele mari de care “s-a ocupat” Bechtel intr-un perpetuum joint cu Parsons Brinckerhoff, iar prin mari inteleg proiecte de minim 10 miliarde de dolari.

Incep cu cel mai mare fiasco din istoria americii in materie de proiecte de infrastructura, si anume Boston “Big Dig”. Acest megaproiect a fost prezentat si pe National Geographic daca nu ma insel…este acel proiect prin care primaria Boston intentiona sa ingroape o parte din autostrada care traversa centrul Bostonului, printr-un tunel lung de aproximativ 10km. Proiectul este castigat de Bechtel-Parsons Brinckerhoff in 1985, valoarea fiind de 2,6 miliarde dolari, iar termenul de finalizare 1998.
Intr-un final proiectul s-a dovedit un adevarat dezastru si este greu de imaginat consecintele. Marele proiect ingineresc marca Bechtel este finalizat cu 8 ani intarziere, in 2006. Factura creste de la 2,6 miliarde la aproape 15 miliarde (de aproape 5 ori). Datorita blocarii traficului in centrul Bostonului timp de 21 de ani, activitatea economica a orasului intra in declin. Marile companii se retrag din Boston si se contabilizeaza pierderi de ordinul zecilor de miliarde de dolari.

Pentru a va face o idee mai detaliata cititi articolul asta in care sunt mentionate diferite surse din presa americana. De asemenea articolul asta, care este un raport privind mecanismul prin care Bechtel a reusit sa umfle preturile si relatiile pe care le are cu anumiti congresmani si alti factori de decizie din diferite departamente ale statului american.

De mentionat ca Bechtel a primit si numeroase contracte in Iraq, pentru reconstructia scolilor si altor obiective…si aici dezastru:

Bechtel was also a company given one of those notorious ‘no-bid’ contracts to rebuild Iraq. The reason is clear; the Independent reported in April of 2003, “Bechtel has made $1.3m in political donations over the past four years, 60 per cent of it to Republicans, according to the Center for Responsive Politics, a Washington campaign watchdog. Its board of directors includes George Shultz, who was secretary of state during the Reagan administration. Its chairman and chief executive, Riley Bechtel, was recently appointed to George Bush’s export council.”

SourceWatch tells us that as of February 2006, “San Francisco-based Bechtel has been given tens of millions to repair Iraq’s schools. Yet many haven’t been touched, and several schools that Bechtel claims to have repaired are in shambles. One ‘repaired’ school was overflowing with unflushed sewage; a teacher at the school also reported that ‘the American contractors took away our Japanese fans and replaced them with Syrian fans that don’t work’ – billing the U.S. government for the work.”

Asa ca nu trebuie sa ne facem sperante cu autostrada Bechtel. Ma tem ca si cei 8 miliarde nu va fi suma finala. Cat despre termenul de livrare…peste 20.000 ani.

Tzepe marca Romgaz

Azi, la emisiunea Nasu’, un inginer, fost angajat Romgaz, a demonstrat live cum, timp de ani de zile, Romgaz a reusit sa umfle facturile oamenilor cu peste 12% lunar cu ajutorul contoarelor corectoare.
Pentru a masura exact volumul de gaz consumat, contoarele respective calculeaza volumul in functie de temperatura gazului de pe conducta, viteza gazului (acesti doi parametri dau un coeficient) si volumul de gaz masurat (necorectat).
Treaba sta frumos in matematica, doar ca in realitate se strica calculul la masurarea temperaturii gazului din conducta. Termometrul este montat pe teava, deci la exterior si de fapt citeste temperatura mediului exterior care, in conditii de iarna cand se si consuma cel mai mult gaz, este mai mic decat temperatura gazului din conducta.
Astfel in formula de calcula se adauga un coeficient de corectie mai mare decat este el de fapt si cand este inmultit cu volumul necorectat, se obtine un volum mai mare decat cel real.
Aceasta practica dureaza de multi ani si ar fi ceva ca aflam cam de cati bani ne-au tzepuit ordinarii astia.

httpv://www.youtube.com/watch?v=k0KgoluXQLs